Shogun – James Clavell (recenzie)

mai 4, 2020

Citisem pe undeva că această carte nu mai necesită nicio recomandare. Nu sunt de acord. O asemenea capodoperă trebuie recomandată iar și iar pentru a ajunge în inimile tuturor, trebuie să ne amintim constant de existența ei și de faptul că perfecțiunea a fost atinsă în literatură.

Această carte nu este un roman. Este biletul spre acea călătorie despre care vorbesc marii filosofi, este o mașină a timpului care ne transpune înapoi pe timpul când teritoriile Terrei încă reprezentau un mister, în zilele când dura doi ani pentru a ajunge din Anglia in Japonia.

Avem un ghid, la fel de nepriceput ca și noi. Îl avem pe Blackthrone, un pilot englez care naufragiază în Japonia și alături de care ne mirăm, descoperim și învățăm obiceiurile japoneze și limba japoneză. El și echipajul său sunt luați în captivitate de samuraii locali. Acesta este începutul aventurii lui Blackthorne care se desfășoară pe câmpurile Japoniei. Marinarul, un barbar (așa erau numiți deseori străinii) și un protestant englez este, la început, reticent să accepte cultura japoneză.

În secolul al XVII-lea cultura japoneză era foarte diferită de cea europeană. Se baza pe ideile de datorie, curaj și respect, toate chiar și înaintea vieții. Samuraii japonezi erau extrem de loiali stăpânului lor; pentru ei această loialitate se transforma intr-un scop de viață și o formă de respect de sine. Sunt chiar obligați să se sinucidă (sepuku sau harakiri) atat ei cât și familiile lor, moartea fiind văzută ca un act de respect și onorare față de propria persoana și față de guvernatorul lor. Politicoși și, în același timp, mândri, japonezii își respectă ritualurile și tradițiile, urmărind să le protejeze de influența exterioară.

La câțiva ani după ce Magellan și-a făcut faimoasa călătorie în jurul lumii, europenii încă se luptă să dobândească controlul și influența în tărâmuri îndepărtate. Când Blackthorne ajunge pe coasta Japoniei, ea este deja populată cu preoți spanioli și portughezi. Ei răspândesc catolicismul prin încercarea de a converti cât mai mulți japonezi din credințele lor budiste și controlează comerțul cu China și restul lumii.

În 1600, Anglia se află în război atât cu Spania, cât și cu Portugalia. În timp ce aceștia din urmă sunt catolici, englezii s-au separat deja de Biserica Papei în protestantism. Această particularitate determină relația complexă dintre Blackthorne și iezuiți. Văzut ca un dușman al credinței drepte de către spanioli și portughezi și ca un barbar periculos de către localnicii japonezi, pilotul englez se trezește în mijlocul unui conflict sever. Încet, dar sigur, Blackthorne face cunoștință cu obiceiurile și tradițiile japoneze; învață să fie politicos, să facă baie în mod regulat și să mănânce numai pește, fructe și legume. I se dă un nume japonez, Anjin, care înseamnă pilot. Cu cât petrece mai mult timp printre japonezi, cu atât Anjin începe să aprecieze cultura lor ca fiind a sa. Uită încet de vechile sale obiceiuri, de țara sa, de soția sa. Chiar dacă el caută în mod constant modalități de a călători înapoi acasă, cititorul simte că afecțiunea lui Blackthorne pentru Japonia crește. Acest lucru este consolidat prin învățarea limbii sale și prin dragostea lui pentru Mariko, una dintre cele mai puternice femei japoneze.

Țara este în pragul unui război civil, deoarece toți cei daimyo (conducători) puternici vizează cel mai înalt titlu posibil – shogun.

Shogun este un dictator militar ereditar, cea mai puternică persoană din Japonia.

Este dificil să scrii o recenzie și să încerci să incorporezi toate aspectele delicate ale acestei capodopere. Shogun are aproape 1200 de pagini, care te poartă printr-o experiență extraordinară de înțelegere completă a culturii și obiceiurilor japoneze. Talentul lui Clavell este vizibil în tot romanul; autorul amestecă cu succes drama istorică cu drama politică; el se concentrează pe dragoste, sexualitate, mândrie, glorie și datorie pentru a oferi o imagine cuprinzătoare a Japoniei în secolul al XVII-lea. Mi-a plăcut enorm Shogun. Cunoștințele lui Clavell pe această temă sunt ample; descrierile sale nu plictisesc cititorul, ci se adaugă imaginii complete a culturilor asiatice. Nu există un singur capitol pe care să îmi doresc îl șterg sau să îl scurtez. Clavell face o treabă uimitoare în prezentarea și explorarea motivelor și valorilor samuraiului japonez.

Am citit aceasta carte pe îndelete, am vrut să mă bucur de fiecare pagină, de fiecare informație nou acumulată, am căutat imagini și documentare despre samurai și japonezi, am vizionat dansul marinarului (Sailor’s Hornpipe), mi-au fost atacate prejudecățile și multe au căzut, lăsându-mă mai liberă, mai curată. Am descoperit un nou normal iar Clavell a creat o punte între acesta și cel deja cunoscut. Apoi ne-a invitat pe noi, cititorii să ne plimbăm pe acea punte, să înțelegem mai mult și să criticăm mai puțin.

Dacă vă gândiți la un top al cărților ce trebuie citite măcar o dată în viață, Shogun este pe primul loc.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *