Anul de grație – Kim Liggett (recenzie)

decembrie 29, 2019

DESCRIERE:

În ținutul Garner, fetelor li se spune că au puterea să ademenească bărbați în toată firea din paturile lor și să facă femeile să înnebunească de gelozie. Cred că pielea lor emite un afrodiziac puternic, esența potentă a tinereții, a unei fete pe cale să devină femeie. De aceea sunt izgonite, în al șaisprezecelea an al vieții lor, ca să-și elibereze magia în sălbăticie și să se poată întoarce purificate, gata de măritiș. Dar nu toate se întorc în viață. La șaisprezece ani, Tierney James visează la o viață mai bună, la o societate care să nu asmută prietenii asupra prietenilor, femeile asupra altor femei, dar anul de grație se apropie și ea realizează imediat că trebuie să se teamă de mai mult decât de stihiile dezlănțuite. Nici măcar de braconierii din pădure, care abia așteaptă ocazia să apuce o fată ca s-o vândă pe piața neagră.

Cel mai tare s-ar putea teme chiar de ele însele. Cu o scriitură inteligentă și un realism curajos, Anul de grație examinează relațiile complexe și uneori bolnăvicioase dintre fete,femeile care vor deveni în final și deciziile grele pe care trebuie să le ia între timp.

Un basm întunecat, o carte care vorbește despre timpurile în care trăim.

RECENZIE

Nu știu de ce am așteptat atât să citesc această carte. Știu doar că din momentul în care am început-o, nu am putut să o mai las din mână. Mi-a fost dor de un astfel de roman, care să îmi taie răsuflarea, care să mă rupă de realitate și să mă înghită cu totul în acțiune.

Standardele socialele pentru femeile și fetele din ținutul Garner au fost hotărâte de Eva, atunci când a mâncat din copacul interzis. Se spune că Adam a fost fermecat de magia Evei și de aceea a păcătuit. Femeile nu pot să cânte un cântec pentru că le trezește magia. Femeile nu pot avea flori în apa lor de baie, deoarece este un păcat. Bărbații aleg cu ce femeie se vor căsători iar cele din urmă nu vor afla numele acestuia decât în ziua ridicării voalului, în ziua în care ele vor pleca spre izolare, în ziua începerii anului de grație.

Inima acestei povești este Tierney, care este un personaj principal imperfect dar feroce, care știe multe, dar nu la fel de multe precum crede. Este înconjurată de o varietate de personaje care o ajută, o rănesc, o surprind, o îngrozesc, o dezamăgesc și o provocă în moduri care surprind de multe ori și cititorul.

Pe Tierney tatăl ei a învățat-o să stăpânească abilități de supraviețuire. Nu a purtat niciodată o rochie și nu vrea să se căsătorească. Este inteligentă, hotărâtă, empatică dar este și foarte încăpățânată. Deseori m-am întrebat dacă alegerile nesăbuite făcute au la bază curajul sau o îndărătnicie copilăroasă. Cu toate acestea comportamentul ei mi-a amintit că în viață riscul are un rol foarte important. Nu poți schimba nimic, nu poți îmbunătăți nimic dacă alegi să te retragi în colțul tău confortabil, în timp ce lași lumea și odată cu ea – răul – să se desfășoare în jurul tău.

O temă foarte relevantă regăsită în roman este asmutirea femeilor una împotriva celeilalte pentru a-și asigura o viață mai bună pentru ele însele. Este un lucru cu care se luptă femeile în fiecare zi dar un nivel mai silențios. „Insuficiența” soților, amenințările de a fi alungate, ucise sau trimise în locuri de muncă mai puțin râvnite. Autoarea dă glas, prin fetele din anul de grație, acestor lucruri deseori trecute sub tăcere.

Aceasta este, de asemenea, o poveste care demonstrează modul în care religia, tradiția, legile și controlul informațiilor pot fi folosite pentru a ține o persoană sau un grup de oameni în subjugare. Deși știu că e o lume distopică inventată, cu reguli la care nu m-aș fi gândit vreodată, adevărul este că s-a simțit real. De fapt, având în vedere actualul climat politic, esența acestei povești nu poate fi deloc considerată imposibilă, ceea ce a făcut-o cu atât mai înspăimântătoare.

Mi-au plăcut toate personajele, construcția lor a fost perfectă. Deși au fost atât de multe caractere diferite, fiecare reacție s-a pliat pe linia lor de personalitate, totul îmbinându-se într-o armonie totală.

De la început până la sfârșit, inima mi-a tremurat și de multe ori tensiunea resimțită m-a făcut să îmi țin respirația. Kim Liggett a făcut o treabă uimitoare în construirea acestei lumi șocante și a țesut complotul și speranța în mijlocul unei lumi atât atât de sumbre.

Este una dintre cele mai bune cărți citite de mine în acest an și o recomand tuturor!

Data apariției: Oct 2019

Tip copertă: Broșată

Format: 137×200

Nr. pagini: 320

ISBN:978-606-33-4414-5

Colectie:Blue Moon

4 Comments

  • Dobrișan Maria Ancuța decembrie 29, 2019 at 1:02 pm

    Cu siguranță această carte o voi citi în luna ianuarie. M-ai convins. ❤️

  • Dana decembrie 30, 2019 at 2:34 pm

    Şi eu o consider una dintre cele mai bune cărţi citite.

  • Aura Lupu aprilie 30, 2020 at 1:08 pm

    De-abia aștept să treacă povestea asta cu pandemia și să-mi pot (iar) comanda cărți.
    Mulțumesc pentru recomandare, cu siguranță o voi adăuga la lista mea.

    • Cristina Braia mai 5, 2020 at 8:23 am

      Cu drag! După ce o citești poate revii sa îmi spui cum ți s-a părut, dacă a atins nivelul de așteptari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *