Inima cedează ultima – Margaret Atwood – editura ART (recenzie)

decembrie 7, 2019

DESCRIERE

După ce economia orașului s-a prăbușit, iar străzile au început să fie pline de bande de vandali, Charmaine și Stan și-au părăsit casa și s-au refugiat în mașină, trăind de pe-o zi pe alta din venitul pe care femeia reușea să-l obțină la barul unde lucra.

Frustrarea și mizeria par însă să ia sfârșit când acceptă să intre în Proiectul Positron, o societate-experiment, unde violența și grijile cotidiene au fost eradicate. Singurul preț este renunțarea la libertate, căci, odată ajunși în orașul Consilience, vor fi pentru jumătate din timp prizonieri, iar restul lunilor din an le vor petrece în casa pe care o împart cu Alternanții. Încrezători în fericirea promisă, Charmaine și Stan semnează contractul pe terment nelimitat și se mută în interiorul zidului ce-i separă de lumea în descompunere. Dacă la început totul este conform planului, treptat, lucrurile încep să scape de sub control. 

Pasiunea pe care fiecare o face pentru Alternanți le pune nu numai căsnicia în pericol, dar și viețile, descoperind pe propria piele că, într-adevăr, inima cedează ultima.

RECENZIE

Similar cu Povestea slujitoarei, autoarea plasează acțiunea într-un moment de colaps economic, o mare parte din America de Nord fiind în pragul sărăciei. Criminalitatea este ridicată și multe persoane se luptă pur și simplu pentru a supraviețui. Stan și Charmaine sunt personajele noastre principale. Amândoi și-au pierdut locul de muncă și, ulterior, casele. Locuiesc în mașina lor, în continuă mișcare pentru a se feri de oamenii violenți. Când află despre un oraș împrejmuit, numit Consilience li se pare că rugăciunile lor au primit un răspuns.

Consilience oferă o casă pentru toți oamenii acceptați și locuri de muncă. Singurul aparent inconvenient este faptul că în fiecare luna ei vor schimba locuința pentru închisoarea Positron. Dar chiar și așa, nimic nu pare mai rău decât traiul într-o mașină, fără mâncare, apa curentă sau vreun moment de siguranță.

Viața lui Stan și a lui Charmaine în Consilience începe să se năruie atunci când Charmaine se întâlnește cu unul dintre „Alternanții” lor (oamenii care locuiesc în casa lor în timp ce se află în închisoarea Positron). De acolo, tot felul de secrete încep să iasă la suprafață; secrete despre căsătoria ei și despre locul pe care îl numește acasă.

Scrierea lui Margaret Atwood este puternică dar eu nu am fost pregătită pentru această carte. Da, știam de pasiunea autoarei pentru subiectul privind exploatarea sexuală dar aici a exagerat. Tot romanul este plin de sex dezgustător. Toate personajele sunt înnebunite după sex, fiind singurul singurul lucru la care se puteau gândi. Cartea este plină de oameni obsedați de sex, care fac sex, care urmăresc pe făcând sex. Sexul ca singurul lucru din mintea lor. Avem și prostiboți care fac sex.

Dar, desigur, aceasta fiind o carte a Margaret Atwood, feminismul este o temă importantă în carte. Bărbații sunt înfățișați ca prădători și femeile victimele lor. Bărbații voiau să facă sex cu fiecare femeie întâlnită. S-a format o afacere cu sex-bot, astfel încât bărbații să poată avea o păpușă de sex personalizată pentru a arăta și pentru a suna ca femeile dorite. A! Era să uit un lucru important! În timpul cât bărbații erau despărțiți de femeile lor (o luna), ei făceau sex cu găinile. Aproape că nu am putut face față cărții de la acest moment….

Personajele, pe lângă faptul că nu ne sunt descrise în niciun fel fizic, sunt lipsite de orice personalitate. Fac lucruri groaznice atât pentru ei cât și pentru cei din jur fără niciun motiv plauzibil. Par niște pioni pe care autoarea îi forțează să treacă printr-o succesiune stupidă de evenimente.

Un exemplu concret este faptul că personajele vin cu acest plan bizar, de a face contrabandă cu informații din interiorul comunității și totul pare atât de inutil. De ce planul trebuia să fie atât de prost? De ce am avut nevoie de toate aceste detalii despre roboții sexuali și oameni care fac sex cu găini? Se pare că există o glumă undeva pe aici, pe care nu am înțeles-o.

Am oferit două stele acestui roman, dar nu știu de ce am dat acest raiting. Probabil pentru că romanul este scris de Margaret Atwood și pentru că Povestea Slujitoarei mi-a plăcut atât de mult. Cert este că, dacă aș fi sinceră cu mine însămi, această carte nu merită nicio stea.

CITATE:

Majoritatea oamenilor sunt buni de felul lor, dacă au ocazia să își arate bunătatea

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *