Pe urmele flăcării – Hafsah Faizal – Editura Storia Books (recenzie)

octombrie 5, 2019

DESCRIERE

Zafira este Vânătorul, deghizată în bărbat când se aventurează în blestemata pădure a ținutului Arz pentru a-și hrăni poporul.

Nasir este Prințul Morții și îi asasinează pe cei suficient de nebuni ca să-l înfrunte pe autoritarul său tată, sultanul. Dacă oamenii vor descoperi că Zafira e o fată, toate realizările ei vor fi respinse; dacă Nasir va da dovadă de compasiune, tatăl lui îl va pedepsi în cele mai brutale moduri cu putință. Și Zafira, și Nasir sunt adevărate legende în regatul Arawiyei ― dar niciunul dintre ei nu-și dorește asta.

Războiul stă să izbucnească și ținutul Arz înaintează în fiecare zi, cucerind pământul și absorbindu-l în umbră. Când Zafira pornește în căutarea unui artefact pierdut care să redea magia lumii ei suferinde și să oprească Arzul, Nasir e trimis de sultan într-o misiune asemănătoare: să recupereze artefactul și să-l ucidă pe Vânător. Dar un rău străvechi se trezește la viață în timpul călătoriei lor, iar obiectul pe care ei îl caută ar putea deveni o amenințare mai mare decât își pot imagina.

Inspirată de vechea Arabie, cartea lui Hafsah Faizal ― prima din seria Nisipurile din Arawiya ― este un debut palpitant despre revelații, iubire, onoare, învingerea temerilor și despre asumarea propriei identități.

RECENZIE

În primul rând, trebuie să menționez minunatele descrieri ale lumii din această carte. Fie că vorbim despre cele două cămăruțe ale unei case sărăcăcioase, fie că suntem cufundați în căldura istovitoare a deșertului sau privim cu frică la rege, ascunși între pereții reci ai palatului, totul este viu, totul se înfățisează în fața cititorului clar și detaliat, făcând ca acțiunea să pulseze de energie.

Autoarea ne scufundă într-o poveste fantastică și ne face martorii unei aventuri înfiorătoare, cu elemente misterioase presărate cu miturile arabiei antice, toate așezate într-o lume fascinantă și detaliată. Narațiunea alternează între perspectivele Zafirei și Nasir, astfel încât cititorul să poată urmări poveștile lor desfășurându-se cot la cot, chiar și atunci când, inevitabil, se ciocnesc. Personajele sunt atent construite și complexe, inclusiv personajele secundare – Deen și Altair sunt la fel de convingători ca și însoțitorii lor.

Zafira este o fata de 17 ani, o vânătoreasă, care trăiește în umbra unei măști masculine. Ea este genul de persoană care îi pune mereu pe ceilalți pe primul loc. Deși are propriile dorințe, aspirații, ea nu alege niciodată să acționeze în favoarea lor. Este fericită doar dacă cei din jurul ei sunt fericiți. În Demenhur numai bărbații puteau vâna și face lucruri importante pentru gospodărie, femeile erau văzute ca niște creaturi neputincioase. Orice lucru făcut de o femeie, indiferent cât de bun sau folositor ar fi fost, era văzut ca o rușine. Astfel, ea sta ascunsă sub pelerina misterioasă și greoaie a tatălui său, de fiecare dată când iese la vânătoare în Arz – o pădure magică, blestemată, care se hrănește cu sânge și energie umană, făcând pe oricine îi supraviețuiește să înnebunească. Numai Zafira poate vâna în Arz, numai ea pare imună în fața întunericului.

Nasir era prințul regatului Arawiya și un hashashin (asasin) de temut numit adesea „Prințul morții”. El a fost crescut pentru a ucide și este pus continuu în situații limită, pe care le acceptă doar pentru a-și arăta loialitatea față de tatăl său, chiar dacă știe deja că tatăl său nu va fi niciodată mândru. Nasir a fost însărcinat să meargă în căutarea Jawarat-ului – un artefact pierdut, despre care se crede că ar putea aduce înapoi magia, să-l recupereze și să-i omoare pe toți ceilalți implicați. Între dorința de a-i face plăcere tatălui său și nevoia de a-și asculta conștiința, merge la Sharr împreună cu Zafira și alții, dar se dovedește că a pornit într-o călătorie a descoperirii de sine mai mult decât orice.

Autoarea a construit personaje vii, folosind, subtil, în măsură egală atât forță cât și slăbiciune – pentru a le afișa sentimentele. O parte dintre poveștile personajelor reprezintă problemele cu care se confruntă lumea noastră prezentă: drepturile femeilor, reacția oamenilor în fața unui regim totalitar, consecințele pierderii propriei identități în fața societății care îți spune cine trebuie să fii, etc.

Am fost fascinată să văd cum diferitele orașe fantastice din roman și oamenii lor erau unici și aveau o varietate de culturi, alimente și îmbrăcăminte. Toate aceste mici detalii, care au contribuit la crearea lumii Arawiya, au oferit strălucire romanului. Mi-a plăcut, de asemenea, istoria pe care ne-o oferă Faizal, conceptul celor șase surori magice și dispariția lor ulterioară împreună cu misterul atât de intrigant.

Am iubit mica familie disfuncțională care s-a format pe parcursul romanului, formată din Zafira, Nasir, Altair, Kifah și Benyamin. Mi-a plăcut dinamica dintre ei, mi-a plăcut modul în care aceasta s-a schimbat pe măsură ce își petrec din ce în ce mai mult timp împreună și realizează că au nevoie unul de celălalt.

Povestea de dragoste între Nasir si Zafira se contruiește treptat, natural, cerând parcă acordul cititorului pentru primul sărut sau pentru dezvăluirea sentimentelor. Lupta din sufletul lui Nazir este autentică și se simte pe tot parcursul cărții.

În general, cred că am preferat capitolele cu punctul de vedere al Zafirei, doar pentru că am găsit-o un pic mai hotărâtă, un pic mai optimistă. Nasir are o personalitate tulburată și are o mulțime de lupte interioare de dus. Sunt curioasă să văd în ce se va transforma personajul său până la finalul seriei. Merită oricine o șansă la fericire? Chiar și cei mai aprigi criminali?

De la momentele pline de viață până la cele mai ușoare, atunci când au fost pur și simplu dezvăluite suflete în jurul unui foc de tabără, de la glumele lui Altair și până momentele care au sfidat gravitația și m-au făcut să îmi țin respirația, de la începutul cărții și până la ultima pagină, va spun sincer că m-am bucurat de o lectura excepțională, am trăit sentimente contradictorii și am suferit alături de personaje. Abia aștept să apară următorul volum!


– O să vina oare o vreme când n-o să mă mai vezi ca pe un monstru? a-ntrebat el brusc.
– Monștrii nu pot deveni oameni, a șoptit ea în schimb, iar întunericul a mormăit aprobând-o.
– Desigur. A fost un egoism din partea mea, spuse el îndepărtându-se.
𝐴̶𝑠̶𝑡̶𝑎̶ ̶𝑛̶𝑢̶ ̶𝑖̶̶̂𝑛̶𝑠̶𝑒̶𝑎̶𝑚̶𝑛̶𝑎̶̶̆ ̶𝑐̶𝑎̶̶̆ ̶𝑛̶𝑢̶ ̶𝑝̶𝑜̶𝑡̶ ̶𝑖̶𝑢̶𝑏̶𝑖̶ ̶𝑢̶𝑛̶ ̶𝑚̶𝑜̶𝑛̶𝑠̶𝑡̶𝑟̶𝑢̶.̶

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *