Acest cântec neîmblânzit – Victoria Schwab – Editura Herg Benet

august 27, 2019

DESCRIERE

Prima carte din seria de două romane “Monștrii din Verity”

Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

 Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

RECENZIE

Cum ar fi dacă ai putea deosebi, numai după o privire, oamenii răi de oamenii inocenți? Cum ar fi dacă oamenii răi ar lăsa umbre vizibile în urma lor? Se spune că violența naște…violență, monștri. Acest roman oferă materie acestor cuvinte, autoarea construind o lume fascinantă în jurul acestui adevăr.

În această lumea distopică, consecințele alegerii răului, în detrimentul binelui, prind viață, la propriu. Violența simplă naște Corsai; crima naște Malchai; în timp ce cele mai acerbe violențe, precum uciderile în masă, nasc Sunai.

Corsaii sunt făcuți din umbră, dinți și gheare. Malchaii seamănă cu niște vampiri mai dezvoltați. Au o gură plină de dinți foarte ascuțiți și ochi roșii strălucitori și, deși sunt mai slabi în lumina zilei, pot sta fără probleme în soare. Apoi mai sunt Sunaii, cei mai rari dintre ei.

August Flynn este cel mai tânăr dintre singurii trei sunai. Cei mai în vârstă Sunai par asemănători cu îngerii răzbunători, trimiși să strângă sufletele păcătoșilor și să curețe orașul. Dar August nu vrea să fie un înger, tot ce și-a dorit vreodată este să fie om. Și când o întâlnește pe Kate Harker, în sfârșit își primește șansa.

– Doare. A fi. A nu fi. A ceda. A rezista. Nu contează ce fac, doare oricum.

– Asta e viața, August. Nu contează dacă ești om sau monstru. A trăi doare.

Kate Harker este o adolescentă care caută să imite imaginea tatălui ei; un lider nemilos și brutal, un om care își cumpără drumul spre putere. Ea speră ca într-o zi să-l facă mândru și să fie demnă de atenția lui. Ea este puternică, inteligentă, independentă, calculată și în același timp, atât de rănită și vulnerabilă.

Îi spusese cândva că acesta era motivul pentru care el preferă monștrii în favoarea oamenilor. Monștrii erau chestii banale, dezgustătoare, dar erau prea puțin interesați de a câștiga favoruri și aveau prea puțin talent în a minți. Erau înfometați, însă acea foame nu avea nimic de-a face cu ambiția.

Victoria Schwab a construit două personaje complete. Amândoi au probleme și răni adânci, puncte forte și puncte slabe, ceea ce le face mult mai reale și credibile.

Nu există romantism în această carte. Și totuși eu am văzut (am sperat) romantism peste tot. Nu există sărutări și nici îmbrățișări emoționante. Așa ca, da, nu are romantism. Există însă un început, un indiciu despre o posibilă poveste de dragoste. Autoarea lasă cititorului speranța că al doilea volum va fi mai detaliat în emoții.

Începutul a fost mai lent dar după primele 100 de pagini suspansul, misterul și acțiunea a atins cote maxime, iar finalul a fost perfect! Complotul în ansamblu nu a fost prea complex dar au existat frumoase răsturnări de situație.

Mi-a plăcut felul în care au fost împărțite capitolele – în părți precum o compoziție muzicală care se încheie cu o elegie. Imaginați-vă o partitură muzicală și o vioară pregătită să vă încânte. E liniște în sală, abia ați deschis cartea. În timp ce parcurgeți primele pagini auziți sunetul viorii cântând încet, pianissimo iar apoi autoarea, jucându-se cu ritmul crescendo, vă aduce lent dar sigur spre mezzoforte iar la final ritmul fortisimo vă lasă fără suflare. Frumoasa simfonie a Victoriei Schwab m-a cucerit iremediabil. Vă invit să luați loc în sală și să vă bucurați de muzică, chiar dacă este una întunecată.

Autor: Victoria Schwab

Colecții Editura Herg Benet: FantasyLiteratură străinăScience FictionTeen Fiction

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *