Secera – Neal Shusterman (recenzie)

iulie 10, 2019

DESCRIERE:

Această lume a viitorului pare una ideală: foametea și sărăcia au fost eradicate, la fel și bolile și războaiele, grație tehnologiei. Nemurirea oamenilor însă are un preț: în prezent, Secerile reprezintă o clasă specială, singurii oameni care pot lua viața altora. Și e nevoie să facă asta, pentru a ține populația sub control. Citra și Rowan sunt doi adolescenți aleși drept ucenici ai unei Secere. E un rol pe care nu și-l dorește niciunul dintre ei. A lua viața unui om presupune compasiune, dar și un talent anume, pentru a îndeplini sarcina cât mai nedureros. Cum se vor descurca cei doi?

Secera ne arată că nicio lume nu e perfectă, nici măcar aceea în care omul a cucerit moartea.

„O carte cu adevărat uimitoare și o lectură de nelăsat din mână – un început în forță al unei serii sci-fi excelente. Un must-have.“ School Library Journal

„Elegantă și melancolică, meditativă, dar infuzată cu umor macabru, cartea întunecată a lui Shusterman aruncă niște adolescenți reali și simpatici într-o situație suprarealistă, atrăgând cu cu sine probleme filozofice profunde. O poveste despre viață, moarte și sens, care încântă și dă fiori în același timp.“ Kirkus Reviews

RECENZIE

Ideile prezentate de Shusterman sunt minunat de întunecate și totuși, în același timp, perfect credibile. Există aspecte ale epocii Domului (computer înzestrat cu inteligență artificială) și a Secerilor care, deși sunt însuflețite în fantezie, sunt ușor de corelat cu realitatea. Noi, oamenii, suntem permanent în căutarea perfecțiunii, luptăm, conștient sau nu, să cucerim cel mai înalt punct din știința. Dorim cea mai avansată tehnologie, ne îndreptăm cu pași rapizi spre o lume robotizată, tânjim după sănătatea absolută, tânjim după cucerirea morții. Și aici ne oprim. În acest roman, moartea a fost cucerită. Nu mai există boli, nu mai există suferință,

Datorita noilor progrese în medicină și tehnologie (inclusiv capacitatea de a reînvia oamenii după moarte și de a permite oamenilor să „reseteze” vârsta lor) există o problemă a populației. Astfel încât singura soluție este înlocuirea morții naturale cu moartea artificială. Aici intervin Secerile care sunt oameni aleși pentru a „spicui” alți oameni, un sinonim mai puțin emoționat pentru „a ucide”, aducând astfel un echilibru lumii. Ele sunt singurele autorizate, care pot „spicui” oamenii astfel încât moartea lor să fie permanentă. Ele decid cu privire la cine vor spicui în funcție de diverși factori și fiecare Seceră are o metoda proprie. Dar cine a spus că fiecare metodă este corectă sau chiar umană? Și cine a spus că fiecare Seceră este destul de onorabilă să nu se lase coruptă?

Conform legii, trebuie să ținem o socoteală a tuturor inocenților pe care-i omorâm. Și după cum văd eu lucrurile, toți sunt inocenți. Chiar și cei vinovați. Fiecare e vinovat de ceva și fiecare încă mai are o amintire a copilăriei inocente chiar și cu multe straturi de viață peste ea. Umanitatea e inocentă. Umanitatea e vinovată. Amândouă la fel de adevărate

Întâlnim pe tot parcursul romanului dezvoltată ideea de disonanță cognitivă, care este sentimentul de inconfortabil pe care îl ai atunci când credințele și acțiunile tale nu se potrivesc sau se contrazic. Ne străduim pentru confortul psihologic să ne simțim mulțumiți de noi înșine și acest lucru înseamnă, adesea fie schimbarea comportamentului nostru, fie găsirea unor modalități de a-l justifica. În Secera, exista o permanentă luptă interioară, fiecare Seceră luptându-se pentru a găsi modalități de a se simți confortabil cu ceea ce fac (omorurile). Astfel, unii încearcă să se asocieze cu hazardul, caută statistici pentru a decide cum și de ce spicuiesc, unii acționează ca niște preoți, oferind oamenilor timp să se conformeze soartei lor, în timp ce alții lovesc aleatoriu, fără nici un avertisment.

Oamenii cad în gropi, sunt loviți de obiecte căzătoare, se împiedică în calea unor vehicule aflate în mare viteză.

Și când se întâmplă, oamenii râd, pentru că oricât de oribil e evenimentul, acea persoană, ca și coiotul, o să-și revină într-o zi, două, o să fie ca nou și n-o să aibă nicio consecință de tras, la fel cum nici înțelept n-o să mai fie.

Imortalitatea ne-a transformat pe toți în desene animate

Cât de pregătită este umanitatea pentru o așa extraordinară putere? Cât de firavă este linia dintre ucideri în numele hazardului și ucideri în interes propriu? Noi, oamenii, indiferent cât de perfecți am putea crede că suntem, indiferent de evoluția la care ajungem, suntem plini de defecte.

Suntem ființe incredibile, complexe, dar suntem defecți. Nașterea și moartea sunt puteri prea mari pentru a fi lăsate în mâna noastra.

Cu toate acestea, romanul nu are doar scop de reflecție asupra nemuririi; este, de asemenea, bogat în acțiune. Schimbând între perspectiva Citrei și a lui Rowan, ne învârte în mod constant în jurul ritmului alert care vine mână în mână cu lumea extraordinară a Secerilor.

Citra și Rowan sunt personaje interesante care au propriile lor înclinații și personalități (Rowan este plin de compasiune, Citra este curajoasă). M-am bucurat în mod special de modul în care autoarea a creat substratul fiecărui personaj (Citra provine dintr-o familie stabilă, iubitoare, Rowan este invizibil în familia sa) și cum afectează acest istoric familial comportamentul lor. Nu am simțit chimie între cei doi, dar cu toată încărcătura emoțională a romanului, chiar nu a contat acest lucru.

Finalul, deși se anunță o serie, este relativ închis. Cartea nu se termină în punctul culminant, ba dimpotrivă. Majoritatea lucrurilor sunt clarificate, așa că să nu vă fie teamă sa începeți acest roman. Merită! Pentru mine este cea mai bună carte citită în ultimele 6 luni.

3 Comments

  • Roxana Ilca iulie 11, 2019 at 3:04 pm

    Super!

  • Andrei Bădică iulie 12, 2019 at 5:51 pm

    Felicitări pentru recenzie!

  • Zsolt iulie 29, 2019 at 9:50 pm

    Imi plac si cartea si recenzia scrisa fain. Clar e impresionanta si complexa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *