Prințul Nemilos – Holly Black (recenzie)

martie 16, 2019

Descriere:

„Firește că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalți. Pe el îl urăsc cel mai mult. Îl urăsc atât de mult, încât uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.”

Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși, iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor. Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.

,,Luxuriantă, plină de pericol, o carte ca o bijuterie întunecată. Lumea lui Black este amețitoare, pătrunsă de un sentiment neîndurător de pericol. M-a captivat capitol cu capitol, pe tot parcursul aventurii lui Jude, care este o eroină de care te atașezi imediat – curajoasă, dar practică, întru totul umană. Această poveste savuroasă vă va seduce și vă va face să tânjiți mereu după încă o pagină.” (Leigh Bardugo)

Recenzie:

Gemenele Jude și Taryn au șapte ani când lumea se prăbușește în jurul lor: un om misterios, unul care împărtășește aceleași trăsături ca și sora lor mai mare, Vivi, apare din nicăieri, le ucide părinții și le duce pe cele trei fete la moșia lui din Insmire, de pe Insula Puterii, unde își are fortăreața Înaltul Rege al regatului Elfhame. El este Madoc, primul soț al mamei umane și tatăl lui Vivi, și vine să-și ducă la îndeplinire răzbunarea pentru dezertarea femeii și să-și ia înapoi fiica iar Jude și Taryn, chiar dacă sunt pe deplin umane, sunt incluse în „pachet”, dintr-un simț destul de ciudat de datorie și sunt crescute în calitate de copii ai lui Madoc.

Când le vedem din nou, după un astfel de început șocant, acestea se află în adolescența târzie, iar lungii ani petrecuți printre zâne și-au lăsat amprenta asupra lor: fiecare și-a dezvoltat propriile metode și scopuri pentru a se încadra într-un mediu deloc prietenos cu oamenii. Zânele le vor privi întotdeauna ca pe niște străine, indiferent de înalta calitate a tatălui lor adoptiv. Taryn încearcă să se amestece în fundal, adoptând regulile și manierele acestui tărâm magic, făcând totul pentru a fi asemenea zânelor, în ciuda diferențelor evidente, dar Jude preferă să riposteze și visează că într-o zi va fi un cavaler și va câștiga acceptarea și respectul tuturor. Dar mai interesantă este sfidarea continuă a surorii, Vivi, fiica de sânge a lui Madoc, revoltă manifestată atât în împotriva regulilor, cât și împotriva propriului tată: ea, care nu ar avea probleme în apartenență, este cea care nu se poate adapta calității sale de zână și preferă să petreacă mai timp în lumea oamenilor, ca o fată umană.

Această construcție dinamică este completată de relația copiilor cu Madoc, dominând un echilibru aflat pe marginea prăpastiei dintre ura și dragoste, frică și respect, toate adunate într-un război constant unul cu altul, de-a lungul anilor: deși fetele nu pot uita baia de sânge care a făcut din ele orfane în acea zi terifiantă, totuși ele văd, în același timp, un tată în persoana lui Madoc, ca un părinte surogat, și îi caută aprobarea. Dacă cineva dorește un studiu aprofundat al Sindromului de la Stockholm, nu este necesar să privească mai departe decât aici…

Toate cele de mai sus se concentrează într-o explorare a tărâmului magic al zânelor, care nu este deloc lipsit de pericole. Întâlnim, în cea mai mare parte a cărții, fenomenul bullying, folosirea nepăsătoare a puterii, văzând ființele ca lucruri, înfășurată în emoții negative, acționând egoist, fără a ține seama de consecințele care pot apărea. Atitudinea zânelor vizează în mod deliberat pe cei cu putere mai mică – oamenii, iar povestea merge mai departe cu câțiva pași, pictând imaginea unui tărâm unde pericolul se ascunde în jurul fiecărui colț, unde fiecare bucată de mâncare sau picătură de băutură s-ar putea dovedi fatală, unde înrobirea, uciderea și trădarea sunt la fel de obișnuite și acceptate ca aerul pe care îl respiră.

Acest fundal este explorat cu ușurință, împreună cu călătoria personajelor, în prima jumătate a cărții, moment în care atât povestea, cât și caracterizarea fac un salt imens înainte și evoluează într-un ritm fără suflare, plin de surprize și inversări de situații: să zicem că am zburat literalmente prin a doua parte a romanului ar fi o subestimare masivă.

Acum să vorbim despre Cardan! Infatuat, crud, dar atât de atrăgător încât multe fete (zâne sau nu) ar da orice pentru a primi o amenințare de la acesta. 🙂 El este nemilos, viclean și înșelător și pare personajul negativ la începutul poveștii, întotdeauna încurajând cruzimea prietenilor săi față de Jude. Nu pierde niciodată o șansă să o umilească. Dar de ce? În afară de faptul că ea este umană? Cardan este un personaj atât de complex. Există mai multe substraturi în spatele atitudinii de băiat rău și, spre final, devine clar că poartă o mască care ascunde lucruri dureroase. Holly Black transformă caracterul lui Cardan într-un fel minuțios, devenind cel mai frumos anti-erou și personajul meu preferat din acest roman.

Deși povestea nu se concentrează asupra ei, mi-a plăcut foarte mult de Vivi, de puterea ei de a-și renega asupritorul, chiar dacă era vorba propriul tată. Vivi nu a uitat și nu a iertat, inima ei este condusă de dorul după tărâmul oamenilor și de durerea pierderii părinților. Este un personaj puternic, credibil, despre care sper să aflu mai multe în volumul 2 – „Regele Malefic”.

Am simțit că relația dintre surori ar fi putut fi explorată mai mult. Taryn era deseori exasperată de încercările lui Jude de a se opune atitudinii zânelor, iar Vivi era în mare parte absentă.

„Prințul nemilos” nu este o poveste roz cu zâne, narațiunea este întunecată, în anumite situații nu există alegeri bune. În mod similar, este greu de spus dacă există oameni buni în cadrul regal al zânelor. Dar datorită puterii scrierii lui Holly Black, asta nu prea contează. Este nevoie de o adevarată pricepere pentru a lua ticălosul din poveste și a-l face nu doar simpatic, dar și prețios.

Holly Black scrie frumos, lumea creată de aceasta este bogată și vibrantă, personajele sunt vii și emotive. Este tensionată, inteligentă și încântătoare. Mi-a plăcut cu adevărat și sunt în deplină concordanță cu ceea ce a spus Victoria Aveyard: „Vreau să văd volumul al doilea chiar acum. Holly e Regina Zânelor„.

Romanul poate fi achizitionat de la editura Storia Books iar al doilea volum „Regele Malefic”, deja poate fi achizitionat de aici.

2 Comments

  • anasylvi martie 17, 2019 at 9:02 am

    Multumesc pentru recomandare, nu am citit aceasta serie, desi am vazut multe pareri pozitive in privinta ei. Ma tenteaza totusi sa vad stilul autoarei si modul cum a creat aceasta lume a zanelor, varianta mai intunecata.

  • Pătrăuță Alexandra Adina martie 18, 2019 at 7:01 am

    Mulțumesc pentru recenzie !Deși am zis ca astept reducerea ,am comandat-o deja .😂❤

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *