Culoarea sentimentelor – Kathryn Stockett

iunie 17, 2018

„Culoarea sentimentelor” de Kathryn Stockett este clar un roman MUST READ.

Kathryn Stockett spune povestea a trei femei extraordinare care se afla în mijlocul problemei segregării rasiale și a drepturilor civile în orașul Jackson, Mississippi, în anii 1960. Domnișoara Skeeter, care este probabil una dintre primele din orașul ei, care merge la colegiu și se întoarce cu o diplomă, nu are nicio relație amoroasă dar dorește să scrie despre ceva care contează cu adevărat. Când Skeeter se întoarce la Jackson decide să scrie o carte din perspectiva servitoarelor de culoare, despre aceste femei care lucrează în case albe, îngrijesc copiii albi și sunt adesea tratate ca cetățeni de clasa a doua sub legile „separate, dar egale”.

Domnișoara Skeeter se împrietenește în secret cu Aibileen, o slujitoare înțeleaptă și devotată, crescând în prezent cel de-al șaptesprezecelea copil alb, și cu Minny, căutând ajutorul acestora, pentru scrierea unei povești remarcabile, din perspectiva servitoarelor de culoare, despre viața lor în preajma celor albi.

De-a lungul drumului domnișoara Skeeter își găsește propria perspectivă unică și învață adevărata față a societății în care trăiește. În timp ce povestea prinde contur, micul ei oraș, Jackson – Mississippi, se va schimba pentru totdeauna.

Toată viața mi se spusese ce să cred despre politică, despre negri, despre ce înseamnă să fii fată. Dar, cu degetul mare al  lui Constantine strivit în palma mea, mi-am dat seama că, de fapt, aveam posibilitatea să aleg ce cred.

Aibileen este o femeie sensibilă și capabilă de sentimente puternice de compasiune, legată spiritual de orașul ei natal, iar dialectul folosit încântă cititorul în câteva capitole ale cărții, cu ceva rar și frumos. Este ușor să intri în viața acesteia și să vezi cum a fost atunci: să fie o servitoare neagră – să folosească o baie distinctă de angajator, să mănânce separat și să mărturisească că oamenii sunt torturați pentru că nu fac aceste lucruri. Ea chiar descrie un incident în care un angajator încearcă să testeze o vopsea de păr pe o servitoare neagră, pentru a vedea cum apare, iar servitoarea trebuie să meargă prin oraș cu părul albastru pentru o vreme.

Copii angajatorilor sunt deseori maltratați sau ignorați de mamele lor.

Aibileen a suportat toate aceste agresiuni sociale cu un spirit îndelung răbdător și nu a încercat niciodată să schimbe ceva. Asta până când Skeeter intră în viața ei, spunând că vrea să scrie o carte despre cum este fii o servitoare neagră în America. Un spirit de eroină se trezește în sufletul ei și, pentru prima oară în mulți, mulți ani, este provocată să vorbească și să se deschidă, confruntându-se cu durerea și nedreptatea din toate acestea.

Mă doare inima când o văd cum încearcă să râdă. Pen’ că ne pasă. Undeva, în străfunduri, albi sau negri, la toți ne pasă.

Minny este o persoana care spune lucrurilor pe nume, deținând și extraordinare abilități culinare. În ciuda spiritului războinic, viața ei, acasă,  este un calvar. Dar de undeva își trage seva pentru a sta în față alături de Aibileen, devenind astfel piperul acestei cărți.

Minny e probabil cea mai bună bucătăreasă din Comitatul Hinds, poate chiar din întregul Mississippi. Gala de Binefacere a doamnelor din Ligă are loc în fiecare toamnă, iar cucoanele o pun pe Minny să facă zece torturi de caramel, care le vând la licitație. Ar trebui să fie servitoarea cea mai căutată din tot statul. Problema lui Minny e ca are gura mare. Răspunde obraznic tot timpul.

Ceea ce mi-a plăcut cu adevărat la acest roman a fost faptul că autoarea ne-a oferit o privire atentă, schimbând perspectivele personajelor Skeeter, Aibileen și Minny, în aproximativ trei capitole, spunând povestea din perspectiva lor. A permis cititorului să se identifice cu adevărat cu fiecare personaj la un nivel mai personal.

De-aia îmi place de tine, că tu iei lucrurile mari şi complicate ale vieţii, le înghesui într-un pacheţel pe care apoi îl bagi în buzunar şi uiţi de el…

Dacă aș fi nevoită să spun tot ce am simțit citind acest roman, probabil as ține un discurs social privind inegalitatea rasială. Am fost șocată, la nivelul anxietății din această carte – lectura a fost mai intensă decât în multe alte cărți calificate ca fiind romane de suspans (afacerea cu plăcinta a atins și cel mai comic punct al cărții).

Dar, mult mai mult, a existat îngrijorarea, nevoia de a ști dacă aceste femei vor fi bine. Nu exista nici o garanție pentru asta, nici una.

Am adorat acest roman și multumesc Anca si cărtile pentru ca mi-a oferit ocazia de a-l citi!

Prezentare:
În orașelul Jackson din  Mississippi, în anii ’60, trei femei care în mod normal nu ar fi avut nimic în comun se leagă printr-o prietenie incredibilă. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduiește viața, o carte ce pune în discuție convențiile sociale considerate tabu ale vremii lor.
     Culoarea sentimentelor, romanul de debut al autoarei Kathryn Stockett, este ceea ce se cheamă un fenomen literar: o carte care a fost respinsă de aproape cincizeci de editori și agenți, publicată în cele din urmă de Penguin Group și primită cu un entuziasm extraordinar de librării, cluburi de carte, bloggeri și critică literară. Drepturile de traducere au fost vândute în mai mult de 30 de țări, iar Steven Spielberg a decis să implice studiourile DreamWorks în ecranizarea cărții. Definită drept „magică“, „irezistibilă“, „plină de umor“, Culoarea sentimentelor s-a menținut în New York Times Best Sellers List timp de doi ani și s-a vândut în peste 7 milioane de exemplare doar în Statele Unite.

5 Comments

  • Mariam Oana iunie 17, 2018 at 9:07 am

    Felicitări pentru recenzia minunată! <3 Abia aștept să ajung și eu la el.

  • Anca Rucăreanu iunie 17, 2018 at 10:10 am

    Mă bucur mult că ți-a plăcut! Rămâne și pe raftul preferatelor mele!😍

  • andra ianuarie 19, 2019 at 12:24 pm

    interesant titlu dealtfel și conținutul, din cele 93 pagini le turate.

  • Laura Apetroaie ianuarie 20, 2019 at 7:42 pm

    Am văzut filmul de două ori și l-am adorat, iar până la final de ianuarie voi citi și cartea. Sper să fie la fel de bună (sau mai bună) ca ecranizarea. Felicitări pentru fiecare recenzie!

  • Laura Apetroaie ianuarie 20, 2019 at 7:48 pm

    Am văzut filmul de două ori și mi-a plăcut. Cartea o voi citi abia luna aceasta și sper să fie mai bună decât ecranizarea. Felicitări pentru fiecare recenzie!

    P.S. Dacă apare de două ori, scuze, dar nu știu unde mi-a dispărut comentariul :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *