Poveste de Iarna – Mark Helprin

februarie 18, 2018

Am avut asteptari mari de la acest roman si tocmai, poate aceste asteptari mi-au afectat negativ experiența în citirea acestei Povesti de iarna, care este inclusă în mai multe liste de „Best Of” pentru literatură în ultimii 30 de ani.

Povestea de iarna a lui Mark Helprin este un roman, mistic și filosofic  care prezinta intamplari din New York de la începutul secolului până la sfârșitul mileniului. Mark Helprin încearcă să surprindă atât sufletul unui oraș cât și o epocă, în timp ce atinge simultan temele filosofice și spirituale.

Romanul incepe cu un loc minunat redat, plin de constructori de poduri și hoți, cluburi de noapte și vile, canale și pereți de nori. Aceasta este casa lui Peter Lake, un orfan care ajunge în oraș într-un coș  și este crescut de Oamenii Golfului. El devine un mecanic, un hoț și, în cele din urmă, un om despicat în timp, salvat de un cal alb magic.

Primele părți ale romanului se referă, în primul rând, la Peter Lake – rivalitatea sa cu Pearly Soames, liderul Coditelor, și pasiunea sa pentru Beverly Penn, o tanara bolnava dar cu viziuni. Această parte a romanului este plină de forță și ritm rapid – un echilibru aproape perfect între istorie și mit, magie și realitate.

Când romanul se îndreaptă în timp, m-am desprins, ușor, de poveste si am depus un efort suplimentar pentru a reusi sa mentin firul narativ si sa continui lectura.

In timp ce Peter Lake este unul dintre primele personaje menționate și povestea il face foarte mult pe cititor sa il recunoasca drept protagonist, el este absent cel puțin din a treia parte a cărții. În acest timp, sunt introduse o distribuție de cel puțin zece personaje majore și, până la sfârșitul romanului, fiecaruia i-au fost atribuite mai multe pagini in comparatie cu cele atribuite lui Peter Lake. Pentru mine, acest lucru a insemnat o profunda dezamagire si o desprindere brusca de firul narativ, pentru un timp, fiecare capitol nou insemnand deschiderea unei carti complet diferite, cu personaje diferite, atentia fiindu-mi smulsa efectiv din poveste, astfel incat ultimele 300 de pagini devin epuizante.

Cea mai mare forță a romanului sunt momentele sale extraordinare de descriere a peisajelor, care îl fac pe cititor să-și uite toată frustrarea acumulata prin sute de pagini de expunere care nu par să meargă nicăieri.

Din păcate, acele momente sunt destul de rare, încât am ajuns la sfârșitul cărții și m-am întrebat dacă această Poveste de Iarna merită tot timpul acordat lecturarii ei.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *