O mie nouă sute optzeci și patru – George Orwell

februarie 18, 2018

Big Brother (Fratele cel Mare) te privește, te ascultă, aude ce spui și ce gândești. Nu ai unde să fugi.

Lui Winston îi trece prin minte un gând curios, si anume că nu a auzit niciodată un membru al Partidului care să cânte de unul singur, fiindcă așa simte nevoia. Probabil ar părea și oarecum neortodox, periculos, la fel și cu vorbitul de unul singur. Poate numai dacă ajungi în vecinatatea mortii de foame să ai voie să cânți.

O mie nouă sute optzeci și patru (1984) – prezintă o viziune înghețată a unui viitor în care regimul totalitar, opresiv, controlează nu numai acțiunile persoanelor, ci și gândirea individuală și își subjugă fără milă cetățenii, cu unicul scop de a se menține la putere pentru veșnicie.

Winston Smith este cetățean al Oceaniei, una dintre cele trei puteri continentale rămase pe Pământ. Smith este membru al Partidului Exterior și lucrează în Ministerul Adevărului, fabricând istoria.

Mintea, Ratiunea lui Winston nu este în întregime sub controlul partidului și el pune la îndoială condiția de deteriorare a omenirii, pe măsură ce Partidul crește la putere. Mintea lui îl conduce la acte de răzvrătire, toate pedepsite cu moartea, cum ar fi păstrarea unui jurnal, a avea o aventură ilicită sau a simți dragoste pentru o colegă de muncă și căutarea Frăției, o mișcare de rezistență fabuloasă care poate fi sau nu poate fi reală.

Până nu devin conștienți, nu se vor răzvrăti și până nu se răzvratesc, nu pot deveni conștienți

Asta nu e tot. În lumea distopică descrisă de Orwell, cetățenii sunt supravegheați constant. Ecrane și microfoane sunt peste tot – în casă, la locul de muncă, chiar și în toaletă. Nici un loc nu este în siguranță. Astăzi, oamenii obișnuiți nu pot fi siguri că nu sunt supravegheați. Sentimentele și atracția fizică au fost interzise.

Dacă toţi ceilalţi acceptau minciuna pe care Partidul le-o impunea, dacă toate documentele povesteau aceeaşi gogoriţă, atunci minciuna trecea în istorie şi devenea adevăr. Cine controlează trecutul, zicea o lozincă a Partidului, controlează viitorul; cine controlează prezentul controlează trecutul. Şi totuşi, trecutul, deşi prin însăşi natura lui supus modificărilor, nu fusese niciodată modificat. Orice era adevărat în clipa de faţă era adevărat dintotdeauna până-ntotdeauna. Era foarte simplu. Nu-ţi trebuia decât o nesfârşită serie de victorii asupra propriei tale memorii rebele.

Lumea creată de Orwell, fascinantă și portretizată în mod plauzibil și realist,  am simțit-o ca pe o relatare reală, nu ca un roman fictiv, despre ceea ce s-a întâmplat în 1984. Așa a conceput Orwell aceasta opera, incredibil de credibilă.

Unele voci susțin că „1984” are caracter profetic, fiind foarte aproape de adevărul zilelor noastre.

Un alt lucru pe care l-am găsit interesant este faptul că cititorul este la fel de blocat ca și protagonistul. Toate știrile despre lumea exterioară și despre societate sunt filtrate pentru cititor prin regimul de la putere. Niciodată nu știm în cine să avem încredere sau când ceva ar putea fi real sau fals. Nimic nu pare cu adevărat sigur.

Acest mod de abordare iți oferă un sentiment de claustrofobie care te forțează să rămâi conectat la lupta individuală a protagonistului.

Chiar în această lume, individul se străduiește să-și găsească locul în societate. În final, oare reușește? Este destul de puternic? Aveți grijă. Big Brother se uită.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *