Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău – Frederik Backman

februarie 18, 2018

 

Aceasta carte este un puzzle.

La început avem toate piesele pe masă, dar nu reușim sa vedem imaginea de ansamblu. Începem sa aranjăm piesele și odată ce imaginea prinde contur, nu mai putem lăsa cartea din mână.

Este posibil să nu reușim, imediat,  să așezăm piesele potrivite la locul lor si tocmai de aceea, lectura trebuie continuată. Totul va prinde sens și niciun cuvânt, nicio poveste, niciun tărâm fantastic, nu este pus acolo la întamplare. Totul se leagă atât de frumos!

Suedezul Fredrik Backman s-a remarcat pe scena literară cu „Un barbat pe nume Ove” (bunicul meu de suflet).

„Bunica mi-a zis sa îți spun că-i pare rău.” este a doua carte pe care am citit-o de la acest autor, ocazie cu care am aflat ca exista și o „extensie” a cărții – „Britt Marie a fost aici.”, deocamdată varianta in engleză, dar cu siguranța o voi citi.

„Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” spune povestea Elsei care este in vârsta de șapte ani, dar reamintește tuturor că are „aproape opt” și că „nu este capsec”. Asta e sigur, Elsa este altfel fata de alți copii de vârsta ei – e precoce, voioasă și deosebit de inteligentă.

Din păcate, în lumea copiilor, a fi diferită o face o ciudățenie și mai rău, o face ținta atacurilor celorlalți copii.

Doar oamenii care sunt diferiți schimba lumea.

Singura ei prietenă este Bunica, pe care majoritatea adulților o consideră excentrică. Ea este o bunica perfectă, dar nu în felul în care oamenii ar considera-o un model potrivit.

Bunica spune că oamenii care gândesc încet îi acuză întodeauna pe cei iuți la minte că au “dificultăți de concentrare”. Idioții nu pricep cum neidioții termină un gând și trec imediat la următorul. De-asta idioții sunt întodeauna fricoși și agresivi. Căci nimic nu-i sperie mai tare pe idioți decât o fată deșteaptă.

După divorțul părinților lumea Elsei începe să se dărâme și atunci Bunica o duce pe Elsa în Tărâmul-Aproape-Treaz, unde se găsesc cele șase împărații, alături de enfanti, regretanti, Acumul și orsii, îngerii de zăpada, Prinții, prințesele și cavalerii. Animalele-nori plutesc deasupra nesfârșitelor păduri întunecate, unde trăiesc Inima-de-Lup si toți ceilalți monștri, apoi coboară, printre culori vii și adieri moi, spre porțile împărăției Miamas.

Din acest moment începe puzzle-ul de care vă spuneam. Deși, la început, toate aceste lucruri par fără sens, toate au corespondent in realitate și asocierea se face atât de lin si frumos, cum numai lumea văzută prin ochii unui copil (de aproape 8 ani) o poate face.

Pentru ca Elsa este suficient de politicoasă sa înțeleagă ca, atunci când cineva îți face cadou o carte, e frumos sa te prefaci ca nu ai citit-o. Pentru ca adevăratul dar e sa-i poți da cuiva o carte buna, nu sa primesti, iar asta-i o chestie de bază, pe care o știe oricine.

Bunica, precum Elsa, este altfel. Ea este independentă, încrezătoare, dezorganizată și foarte bună în a face nervi celor din jur. Dar ea îi spune Elsei cele mai minunate povești și o duce în cele mai mari aventuri. Cu Bunica, Elsa este fericită. Si atunci când Elsa află că Bunica va muri, vestea este zdrobitoare și întreaga sa lume se prăbușește pentru a doua oară.

Însă, Bunica are ceva special pentru Elsa. După moartea ei, Elsa începe să primească scrisori pe care trebuie să le transmită în numele bunicii sale.

E un fel de vânătoare de comori.

Pe măsură ce Elsa transmite fiecare scrisoare, ea primește următoarea scrisoare. Ceva extraordinar se întâmplă când Elsa livrează scrisorile. Povestile uluitoare ale bunicii încep să prindă la viață.

Aceasta carte este cu siguranța specială, diferită de tot ceea ce am citit pana acum și ofera o mare satisfacție în a te rupe de cotidian și a te pierde într-o poveste minunată, magică.

 A avea o bunică e ca și cum ai avea o armată.

E privilegiul suprem al oricărui nepot să știe întotdeauna pe cineva de partea sa, indiferent de situație. Chiar și când greșește. De fapt, mai ales atunci.

O bunică e sabie și scut și e o iubire cu totul aparte, pe care niciun capsec n-o poate înțelege. Când i se zice Elsei că-i ”altfel”, de parcă asta ar fi ceva rău, când vine acasă cu vânătăi, iar directorul spune că ”trebuie să se adapteze” și că ”îi provoacă pe ceilalți copii”, bunica e de partea ei. N-o lasă să-și ceară scuze. Și nu o lasă să ia vina asupra ei. Bunica nu-i zice niciodată Elsei ”să n-arate că-i pasă, că atunci o s-o necăjească și mai mult” și nici ”să plece și să nu-i bage în seamă”. Bunica știe mai bine. Bunica înțelege mai multe. Bunica e una dintre aceia pe care să-i iei cu tine în bătălie.

2 Comments

  • Alexandra Maria februarie 27, 2019 at 6:58 pm

    Pare a fi foarte drăguța cartea. Dacă o voi gasi o sa o citesc.

  • Tudor Andreea martie 1, 2019 at 8:48 am

    Nu am citit nimic de F.Backman. Imi propusesem sa incep cu „Un barbat oe nume Ove”, dar cred ca schimb alegerea. Suna foarte bine si aceasta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *